Rezultatele alegerilor parlamentare din Italia - un avertisment pentru Europa, dar mai ales o mare incertitudine pentru Italia

Chiar dacă există o serie întreagă de diferenţe între partidele, grupările şi blocurile italiene, se poate găsi şi ceva ce le uneşte. Numitorul comun constă în reducerea impozitelor, din pensii şi beneficii sociale mai mari, pur și simplu populism. Este paradoxal că, pe ultima sută de metri, aceleaşi partide politice  promovează o reducere semnificativă a datoriei statului italian în următorul deceniu, adică cu 20 până la 40 la sută, ceea ce este complet ireal.

Alegerile parlamentare monitorizate din Italia au fost câştigate de Mişcarea Cinci Stele (Movimento 5 Stelle), la limită însă faţă de coaliţia de centru-dreapta Forţa Italia (Forza Italia) şi de Liga Nordului (Lega Nord). Prin urmare, şi-au întărit poziţia partidele care se opun monedei euro și Uniunii Europene şi, dimpotrivă, a scăzut puterea social-democraţiei (Partito Democratico) care a guvernat până acum.

În urma rezultatelor alegerilor parlamentare din Italia, se pot formula următoarele concluzii:

• (1) Alegerile au fost câştigate clar de partide care se opun monedei euro. În urma rezultatului alegerilor nu se pune problema ca Italia să părăsească zona euro, deoarece Liga Nordului este singurul partid care are în program acest lucru.

• (2) În acelaşi timp, au câştigat partidele ale căror programe iau în calcul expansiunea politicii fiscale. Acest aspect reprezintă un risc major pentru evoluţia negativă a finanţelor publice italiene în următorii ani.

Chiar dacă economia italiană este în creştere în ultimii trei ani, această creştere este mult mai slabă faţă de creşterea economică din zona euro şi mult mai mică faţă de cea din zona mediteraneană. Stadiul actual al economiei italiene poate fi caracterizat prin câteva aspecte - o creştere economică reală şi potenţială redusă, şomaj mare, în special în rândul tinerilor, un sector bancar extrem de slab, cu un procent ridicat de credite clasificate, o datorie publică ce depăşeşte 130% din PIB şi o tendinţă demografică negativă care, în următorii ani, va forţa din ce în ce mai mult sustenabilitatea (în cazul Italiei, nesustenabilitatea) sistemului de pensii şi a finanţelor publice.  

Chiar dacă există o serie întreagă de diferenţe între partidele, grupările şi blocurile italiene, se poate găsi şi ceva ce le uneşte. Numitorul comun constă în reducerea impozitelor, din pensii şi beneficii sociale mai mari, pur și simplu populism. Este paradoxal că, pe ultima sută de metri, aceleaşi partide politice să promoveze o reducere semnificativă a datoriei statului italian în următorul deceniu, adică cu 20 până la 40 la sută, ceea ce este complet ireal.

Aşadar, este greu de prevăzut ce se poate aştepta în acest sens de la viitoarea coaliţie (dacă se reuşeşte formarea uneia). Cu greu poate fi vorba de reforme structurale profunde.