Akcenta top

12 termeni și noțiuni pe care trebuie să îi cunoască orice importator

12 termeni și noțiuni pe care trebuie să îi cunoască orice importator
PARIS, FRANCE - AUGUST 9TH 2014: The headquarters of the International Chamber of Commerce in Paris on the 9th August 2014.

Imaginați-vă că ați achiziționat recent un nou dispozitiv inteligent, însă nu v-a fost oferit manualul de utilizare. Oricât de intuitiv este dispozitivul, riscați să nu îl puteți folosi la potențialul maxim din cauza informațiilor lipsă.

Tot astfel, în sectorul de import-export, Incotermsź este ghidul esențial care vă ajută să înțelegeți toate obligațiile vânzătorului și cumpărătorului într-o tranzacție internațională, care sunt riscurile și ce parte le suportă, cum și cine asigură mărfurile, dar și cum se calculează și se împart costurile asociate tranzacției.

Ce sunt Incotermsź

Incotermsź este prima, și cea mai generică noțiune, pe care o vom analiza în articolul de față. Incotermsź reprezintă denumirea prescurtată a INternational COmmercial TERMS, versiunea inițială fiind creată de către Camera de Comerț Internațională (ICC) în anul 1936, în scopul codificării termenilor comerciali uzuali pe întregul mapamond.

Pe măsură ce relațiile comerciale și modalitățile de transport au evoluat, ICC a adaptat Incotermsź pentru a reflecta cât mai bine realitățile cu care se confruntă importatorii și exportatorii. Cea mai recentă actualizare a Incotermsź a fost efectuată în 2019, cu dată de aplicare efectivă de la 1 ianuarie 2020, versiunea fiind cunoscută sub denumirea Incotermsź 2020.

Incotermsź definește 11 termeni uzuali care descriu regulile de comerț unificate, împărțiți în două categorii, în funcție de tipul de transport pe care îl reglementează:

reguli pentru orice mijloc de transport:

  • EXW (Ex-Works)
  • FCA (Free Carrier)
  • CPT (Carriage Paid To)
  • CIP (Carriage and Insurance Paid To)
  • DAP (Delivered at Place)
  • DPU (Delivered at Place Unloaded)
  • DDP (Delivered Duty Paid)

respectiv reguli pentru transport pe mare și pe căile navigabile interioare:

  • FAS (Free Alongside Ship)
  • FOB (Free on Board)
  • CFR (Cost and Freight)
  • CIF (Cost, Insurance and Freight)

Ce înseamnă fiecare dintre termenii Incotermsź 

 
1. EXW – EX-Works sau Franco fabrică. Toate riscurile tranzacției sunt suportate de către cumpărător (importatorul). Singura obligație care revine vânzătorului (exportatorul) este aceea de a pune bunurile la dispoziția cumpărătorului, la sediul propriu sau într-o altă locație aleasă de comun acord. Aceasta poate fi inclusiv o fabrică sau un depozit. Importatorul este cel care organizează încărcarea bunurilor, plătește transportul și efectuează orice formalități vamale necesare pentru preluarea bunurilor achiziționate.

2. FCA (Free Carrier) – FCA (Free Carrier) –Această regulătransferă asupra vânzătorului responsabilitatea livrării bunurilor la destinația nominalizată de cumpărător, astfel că, în opoziție cu FCA, vânzătorul va organiza transportul și va face formalitățile vamale.

Se diferențiază totuși două situații: cea în care importatorul numește locul de destinație, care poate fi un depozit, un aeroport sau un terminal pentru containere și, o a doua situație în care, în lipsa unui loc numit de importator, vânzătorul poate alege locul de destinație. În acest ultim caz, dacă se solicită sprijinul vânzătorului pentru încheierea unui contract cu transportatorul, vânzătorul va acționa pe riscul și cheltuiala importatorului. În practică, este una dintre cele mai utilizate reguli pentru livrarea de bunuri în containere.

3. CPT (Carriage Paid To) –Potrivit acestei reguli, vânzătorul este cel care plătește doar pentru transportul bunurilor la destinația agreată cu importatorul. Livrarea efectivă se consideră finalizată în momentul în care vânzătorul a predat bunurile transportatorului, acesta fiind și momentul transferului de risc. Astfel, chiar dacă vânzătorul contractează transportul, orice cheltuieli suplimentare și orice pierderi care apar după momentul livrării sunt suportate de către importator.

Recomandarea noastră  – Cum să acoperiți riscurile financiare asociate importurilor

 
Așa cum ați observat din termenii descriși până acum, de multe ori dumneavoastră, ca importator, veți suporta riscurile unei livrări, fie că este vorba de transportul efectiv, fie că este vorba despre valoarea bunurilor, chiar și atunci când a fost achitată contravaloarea bunurilor. 
 
Există însă un risc suplimentar, nemenționat de Incotermsź și care reiese din chiar natura tranzacției – riscul valutar. Fiecare achiziție și fiecare asigurare presupune o tranzacție într-o monedă străină, tranzacție a cărei valoare finală este expusă volatilității cursului valutar. Astfel, veți avea cheltuieli mai mari și o predictibilitate redusă pe termen lung.
 
Riscul este mai mare dacă vă regăsiți în segmentul de companii mici și mijlocii care acoperă costul importurilor prin credite denominate contractate în valută străină. De aceea, un serviciu de urmărire a cursului valutar, ca cel oferit de AKCENTA, este un instrument indispensabil. El vă permite, în primul rând, să economisiți la fiecare tranzacție, pentru că beneficiați de un curs preferențial față de cel oferit de instituțiile bancare clasice, dar și să asigurați o acuratețe sporită a planificărilor financiare.
4. CIP  (Carriage and Insurance Paid To) – Transport și Asigurare Acoperite. Vânzătorul este obligat să asigure bunurile și transportul acestora, acoperind și costul transportului. Riscul se transferă de la vânzător la cumpărător în momentul în care primul predă mărfurile transportatorului agreat prin contract. Pe de altă parte, importatorul este cel care asigură transportul, suportând orice costuri generate de pierderea parțială sau totală a bunurilor achiziționate.
 
Diferența față de Incotermsź 2010 este că mărfurile trebuie asigurate pentru orice risc, pe cheltuiala vânzătorului, până în momentul transferului riscului.
 
5. DAP (Delivered at Place) – Clauza DAP presupune că vânzătorul este responsabil pentru toate riscurile pe care le implică transportul și livrarea efectivă a bunurilor achiziționate de importator, până la punctul de destinație convenit de comun acord prin contract. Astfel, din punct de vedere al Incotermsź ,punctul de sosire la destinație a mărfurilor și punctul de livrare sunt identice.

6. DPU (Delivered at Place Unloaded) –  Livrarea la Destinație cu Descărcare – Spre deosebire de DAP, în acest caz vânzătorul preia și riscul descărcării mărfurilor la locul de destinație convenit cu importatorul, finalul descărcării fiind considerat moment de transfer al riscului. Este de altfel unica regulă Incotermsź prin care vânzătorul este responsabil cu descărcarea bunurilor.

7. DDP (Delivered Duty Paid) – Vânzătorul își îndeplinește obligația de livrare în momentul în care marfa a fost pusă la dispoziția cumpărătorului, la locul convenit din țara importatoare. Vânzătorul trebuie să suporte toate cheltuielile și riscurile legate de aducerea mărfii în acest loc, inclusiv a taxelor vamale, a altor taxe și speze oficiale care se plătesc la import, precum și a costurilor și riscurilor de îndeplinire a formalităților vamale. Acest termen poate fi folosit indiferent de modalitatea de transport.

8. CIF (Cost Insurance and Freight) – Costuri, Asigurare și Navlu. CIF, asemeni următorilor trei termeni, este aplicabil doar transportului pe mare și căi navigabile interioare și stabilește că livrarea este finalizată în momentul în care bunurile au fost încărcate la bordul navei cu care se face transportul. Astfel, riscul pierderii sau deteriorării mărfurilor este suportat integral de importatorul-cumpărător, indiferent dacă a intrat sau nu în posesia mărfurilor.
 
Este important să menționăm că CIF, alături de CIP, definit la punctul 4 mai sus, se regăsește printre termenii al căror înțeles a fost actualizat prin Incotermsź 2020. Clarificarea se aplică ambilor termeni și vizează nivelul standard de asigurare al mărfurilor.
 
Vânzătorul este obligat să suporte costul minim al asigurării integrale a transportului (și nu parțial, cum prevedeau Incotermsź 2010). Cu toate acestea, părțile tranzacției au în continuare libertatea de a negocia niveluri diferite de asigurare.
 
9. CFR (Cost and Freight) – Acest termen se diferențiază de CIF prin aceea că vânzătorul nu mai este obligat să încheie o poliță de asigurare pentru transportul bunurilor la punctul de destinație. Livrarea se consideră efectuată în momentul în care bunurile sunt încărcate pe nava de transport. Importatorul este cel care va suporta orice pierderi suferite de bunuri în orice moment după încărcarea acestora pe navă și tot el trebuie să își asigure bunurile.

Recomandarea noastr㠖 Cum să diminuați costurile asigurării transportului bunurilor importate

 
În special în cazul contractelor cu derulare succesivă, cum este cazul importurilor regulate de mărfuri, asigurarea bunurilor este esențială. Costul asigurării nu este neapărat unul fix: el diferă în funcție de piața din care importați, de agentul de asigurare cu care lucrați, de tipul de mărfuri importate și, important de notat, poate fi altul și în funcție de moneda în care încheiați polița.
 
Pentru a avea un control mai bun asupra contului de cheltuieli, vă recomandăm să utilizați operațiuni la termen (FORWARD, SWAP, OPTIONS). Aceste instrumente vă ajută să acoperiți riscul valutar în cazul unor fluctuații negative neprevăzute, prin fixarea unei valori la care veți putea tranzacționa pe întreaga durată a contractului. 
 
Astfel, chiar dacă sunteți pus în situația de a acoperi costuri neprevăzute pentru importurile pe care le veți efectua, aveți siguranța unei cheltuieli exacte atunci când este vorba de schimbul valutar. 
10. FAS (Free Alongside Ship) –Livrarea se consideră efectuată atunci când vânzătorul pune bunurile la dispoziția importatorului-cumpărător prin plasarea acestora de-a lungul vasului, cum ar fi pe un chei sau o barjă. În practică, această opțiune poate fi folosită atunci când vânzătorul are acces direct la spațiul de unde bunurile vor fi încărcate pe navă. Din punct de vedere al riscurilor, importatorul este responsabil pentru toate celelalte operațiuni, începând cu încărcarea bunurilor pe nava de transport și până la preluarea lor de la transportator, el fiind și cel care va acoperi orice cost asociat acestor operațiuni.

11. FOB (Free On Board) – Vânzătorul livrează bunurile, libere pentru export, după ce le încarcă la bordul navei de transport, în portul de expediție agreat prin contract. Din momentul finalizării încărcării, importatorul preia toate riscurile și toate costurile transportului.

La prima vedere, mulți dintre termenii definiți prin Incotermsź conțin delimitări extrem de fine și, în lipsa unei bogate experiențe practice, vă pot da bătăi de cap nu doar în negocierea unui contract de import, ci și în derularea acestuia.
Puteți vizualiza mai simplu modul de transfer a riscurilor de la exportator către importator în acest Tablou Incotermsź 2020.[1]

Suntem convinși că o versiune tipărită sau disponibilă electronic în orice moment vă va fi de un real ajutor la momentul stabilirii detaliilor unui nou import de bunuri.

În ceea ce privește riscul financiar al fiecărui contract pe care îl încheiați, vă recomandăm ca acum, în pregătirea planurilor pentru anul următor, să analizați și modalitățile alternative de finanțare pe care le-am prezentat în acest articol dedicat importatorilor.

Ce trebuie să știți ca importator pentru a tranzacționa
eficient și în siguranță în pandemie
ro-banner

Soluții pentru IMM-uri din partea celui mai mare fintech din Europa Centrală

Analiză oferită de AKCENTA – primul fintech destinat exclusiv companiilor, care de mai bine de 20 de ani oferă IMM-urilor condiții inegalabile pentru schimburi valutare și plăți internaționale. 
Doriți să aflați mai multe despre serviciile noastre?
Scrieți-ne
+4 0312 296 650
AKCENTA CZ
cea mai mare instituție de plată
din Europa Centrală
Vreau sa devin client
42.000
de clienți
20
peste
de ani experiență
Prin utilizarea acestui web sunteți de acord cu salvarea și utilizarea fișierelor cookies. Mai multe despre protecția datelor personale.